Aproapele şi globalizarea
Text: Luca 10:25-37

Introducere

  • esenţa Legii (preluată în NT): iubirea de Dumnezeu şi de aproapele
  • problema învăţătorului Legii: întrebarea/obiecţia sa nu vizează iubirea lui Dumnezeu ci iubirea aproapelui
  • la fel, pentru mulţi credincioşi, provocarea nu este aceea de a-L iubi pe Dumnezeu (El e bun, drept, nevăzut etc.) ci aproapele, care adesea nu este agreabil şi „demn” de a fi iubit
  • în vremea noastră, iubirea de aproapele devine un mandat foarte complex, mai ales datorită unei trăsături a lumii noastre: globalizarea – de unde şi titlul predicii
  • descrierea globalizării:
  • „evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului” (Wikipedia).
  • Reducerea lumii la un sat – „satul global”: distanţe mici, toţi se cunosc, comunică între ei, interacţionează cu uşurinţă
  1. Cine este aproapele meu (v. 29)? – Orice om aflat în dificultate, despre care eu ştiu şi pentru care pot face ceva
    1. Orice om – inclusiv unul cu care nu am nici o relaţie, sau am o relaţie tensionată: iudeu (învăţătorul Legii) vs. samaritean
    2. … aflat în dificultate: socială (tâlhărit, dezbrăcat), medicală (bătut), spirituală („cobora din Ierusalim la Ierihon”)
    3. … despre care eu ştiu: „l-a văzut” (v. 31, 32, 33)
    4. … şi pentru care pot face ceva: se subînţelege că fiecare dintre cei trei (preot, levit, samaritean) puteau face ceva pentru el
  2. Ce înseamnă a-mi iubi aproapele (ca pe mine însumi) (v. 27b)
    1. A mă apropia de el: preotul şi levitul au văzut şi au trecut pe alături (v. 31-32); samariteanul „a venit în locul unde era el” (v. 33)
    2. A observa cu atenţie: primii doi au văzut de la distanţă, samariteanul „a venit” şi apoi „a văzut” (îndeaproape)
    3. A empatiza, a avea milă (v. 33b): a te pune în locul lui
    4. A investi pentru binele/salvarea lui: timp (până a doua zi, v. 34), resurse (untdelemnt, vin, animal, bani), obiective (ratate din cauza întârzierii sau a resurselor diminuate)
  3. Ce implicaţii are globalizarea pentru iubirea aproapelui?
    1. Avantaje (specifice „satului”)
      1. Distanţele scad, datorită mijloacelor de transport, ridicării vizelor ==> pot ajunge repede (ca samariteanul) la aproapele meu aflat în dificultate sau nemântuit
      2. Informaţiile despre ceilalţi abundă: internet, Facebook, CV-uri online ==> ştiu sau pot afla multe (ca samariteanul) despre dificultăţile semenilor mei, despre lumea nemântuită
      3. Contactarea celuilalt e uşoară, datorită mijloacelor de comunicare (telefon, radio, TV, internet/Skype – gratuit!) ==> e uşor să îl contactez pe aproapele aflat în dificultate (să îmi spună problemele, să discutăm soluţii posibile, să i-L împărtăşesc pe Hristos)
      4. Intervenţiile sunt la îndemână: transfer bancar, comandă produse online (incl. flori!) pt. persoane din alte colţuri ale lumii; trimitere de mesaje/texte/cărţi cu conţinut creştin online
    2. Provocări
      1. Numărul celor care pot fi „aproapele meu” este imens: samariteanul a găsit într-o zi unul, eu pot identifica zilnic sute/mii de cazuri pentru care aş putea face ceva
      2. Resursele limitate pentru numărul de cazuri
      3. Neglijarea celor de lângă mine, sau a celor pentru care am responsabilităţi speciale (familie, persoane apropiate)
        1. Revelionul/”întâlnirile” în care fiecare este pe telefon cu persoane din diverse colţuri ale lumii; comunicăm incomparabil mai mult cu „prietenii” de pe Facebook decât cu vecinii noştri sau poate chiar cu cei din casele noastre!
        2. Fenomenul „care drain” (în loc să îngrijim de cei neputincioşi din casele noastre, îngrijim de cei din Germania, Italia etc.)
      4. Imunizarea faţă de cei în suferinţă sau nemântuiţi, datorită numărului mare de cazuri cunoscute
      5. Capcanele: unii dintre „cei căzuţi între tâlhari” în spaţiul virtual, sunt ei înşişi tâlharii. Risc să devin fie prea naiv, fie prea suspicios şi indiferent.
    3. Sugestii şi observaţii practice
      1. Ai grijă pe câţi vrei să ajuţi
        1. Pericolul sindromului mesianic: încerc să-i salvez pe toţi şi nu pot, iar aceasta duce la descurajare, epuizare, etc.
        2. Pericolul neimplicării: ilustraţia cu copilul şi stelele de mare – nu pot face o diferenţă globală, dar pot face o diferenţă pentru cele salvate
      2. Fii un bun broker (persoana de legătură, facilitator): când nu ai tu resursele necesare, dar poarte ştii atât pe unii care au nevoie cât şi pe unii care au resurse
      3. Păstrează modelul apostolic! Începe cu Ierusalimul (familia, colegii, vecinii), dar ţinteşte către marginile pământului (Fap. 1:8)!
      4. Lucrează în echipă! Samariteanul a făcut „echipă” cu hangiul, ca să aibă un impact mai mare (pe termen mai lung).
Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Postat in: Alex Neagoe, Schițe de predici De catre: februarie 9, 2014