Tema generală a lunii Martie este: Misiunea aparține lui Dumnezeu / Missio Dei.

Data: 23.10.2014
Tema: Misiunea lui Dumnezeu cuprinde simultan toate națiunile
Text: Apoc 7:9, Fapte 1:8
Verset de aur: Fapte 1: 8
Ideea centrală: Dumnezeu invită în Împărăția Sa oameni din toate etniile și națiunile și ne trimite pe noi, copiii Lui, să-I fim martori în întreaga lume.

Explicaţii contextuale și exegetice:

Fapte 1: 8 este unul dintre cele mai cunoscute versete din Sfânta Scriptură; își merită statutul pentru el este unul ”programatic” – el trasează lucrarea principală a urmașilor Mântuitorului. Versetul este parte a unui răspuns pe care Domnul Isus îl dă ucenicilor Săi. Întrebarea din v. 6 (despre care reformatorul Calvin spunea că ar conține tot atâtea greșeli câte cuvinte sunt în ea) reflectă așteptarea evreilor vremii: restaurarea politică, teritorială și națională a Israelului. Apostolii Îl auziseră pe Domnul Isus vorbind mereu despre Împărăție (termenul ”biserică” apare doar în două locuri în Evanghelii: Matei 16: 18; 18: 17) și credeau faptul că Împărăția se referea la Israelul ca națiune. În Fapte 1: 7, Domnul le spune ucenicilor să nu mai caute cunoașterea unor evenimente specifice ale viitorului. Dumnezeu ține în mâna Sa viitorul și îl derulează după cum vrea și noi nu trebuie să fim preocupați să îl știm; de fapt, mesajul Domnului Isus poate fi înțeles și ca o avertizare că, indiferent cât am încerca, viitorul ne va fi ascuns pentru că este ținut în mâna lui Dumnezeu, mână pe care nu i-o poate deschide nimeni cu forța.

În Fapte 1: 8, Domnul Isus le arată care este misiunea ucenicilor Săi: prin puterea Duhului Sfânt, ei vor fi martori ai lui Isus în întreaga lume. Astfel, Mântuitorul corectează înțelegerea greșită pe care au dovedit-o ucenicii în întrebarea din v. 6: Domnul le comunică faptul că Împărăția Sa este una spirituală și îi va include pe toți aceia – indiferent de țara din care provin – care vor accepta mărturia copiilor Săi că El aduce mântuire și astfel Îl vor recunoaște ca Dumnezeul lor personal. Lucrul acesta trebuie să fi fost surprinzător pentru ucenici – ideea unei Împărății care transcende granițele etnice și naționale era ceva revoluționar pentru gândirea unor evrei din secolul I cu toate că învățătura aceasta era implicită în Vechiul Testament. Vedem acest aspect în Isaia 2: 2-4. Însă ceea ce constituie o diferență fundamentală și o mare provocare este că, spre deosebire de pasajul tocmai menționat în care popoarele veneau spre Ierusalim, în Fapte 1: 8, Domnul Isus îi trimite pe ucenici spre toate poparele lumii! Așa cum o piatră aruncată în mijlocul unui iaz trimite unde concentrice spre mal, la fel ucenicii merg spre mariginile pământului pentru a mărturisi despre Dumnezeul și Mântuitorul lor.

Domnul Isus le ”desenează undele”: Ierusalim, Iudea, Samaria și marginile pământului; acest lucru trebuie fi văzut în primul rând în termeni literali, geografici; mărturia trebuie depusă celor din grupul tău etnic, din țara ta (Ierusalim și Iudeea), din țara care este dușmanul țării tale ( evreii și samaritenii se urau reciproc) și în teritorii total noi, necunoscute (”marginile pământului”). Întreaga carte a Faptelor Apostolilor pare a fi structurată în baza acestei trimiteri: mărturia Evangheliei în Ierusalim (1:1-6:7), mărturia în Iudeea și Samaria (6:8-9:31) și mărturia până la marginile pământului (9: 32-28:31).

Unii comentatori sugerează și alte posibile interpretări ale acestei progresii (Ierusalim, Iudeea …); mărturia trebuie depusă în locul în care sunt cei care se împotrivesc pe față lui Dumnezeu (Ierusalimul era locul unde mulțimea dezlănțuită L-a trimis la moarte pe Mântuitor), unde mărturia este respinsă (Iudeea respinsese pe Domnul), între cei ”necurați, corcituri” (samaritenii erau considerați ”corcituri”) și cei care ar merita, în opinia oamenilor, să primească direct iadul (neamurile erau considerate ”cărbuni” pentru focul iadului).

O altă interpretare poate fi: iudeii simbolizau pe cei care aveau acces la religia adevărată, dar o alteraseră, o falsificaseră; samaritenii simbolizau pe cei care aveau religii mixte, cu elemente evreiești și păgâne, în timp ce neamurile pe cei cu religii total greșite.

Interpretarea progresiei în termeni literali, geografici este si cea mai fidelă Scripturii și le include și pe celelate două prezentate: aproape și departe sunt oameni din toate tipurile de oameni prezentate mai sus.

Am analizat mai îndeaproape Fapte 1: 8 pentru că în celălalt verset pentru studiu, Apoc. 7: 9 confirmă că planul lui Dumnezeu de a mântui oameni din toate națiunile funcționează. Slavă Lui!

Aplicaţii/ Considerente Misiologice

1. Dumnezeu cheamă în Împărăția Sa oameni din toate națiunile și grupurile etnice existente la un moment dat în lume. Din întrebarea pe care au pus-o ucenicii în Fapte 1: 6 reiese că aceștia încă nu înțeleseseră natura Împărăției proclamate de Domnul Isus. Ei credeau că era vorba de Israel; însă Dumnezeu nu are favoriți – Fiul Său Și-a dat viața pentru ca oricine crede, să primească viață veșnică, să devină parte a Împărăției divine: evreii, românii, americanii, etiopienii (popoare), kurzii, rromii (etnii); într-un sens, exprimarea mai inclusivă ar fi ”toți oamenii, toți indivizii” sunt chemați de Dumnezeu. Indiferent cât de grele sunt păcatele, cât de închisă e pielea, cât de diferite sunt obiceiurile culturale, fiecare ființă umană este obiectul misiunii de dragoste a lui Dumnezeu în vederea mântuirii. Odată intrați în poporul răscumpărat, toate categoriile omenești exterioare își pierd din importanță pentru că suntem egali (Gal. 3: 27, 28).

2. Misiunea credincioșilor este de a fi martori. Un comentator al Scripturii spunea că forma la imperfect din limba greacă a verbului ”L-au întrebat” din Fapte 1: 8 împreună cu momentul în care acțiunea are loc (chiar înainte de despărțirea fizică dintre Mântuitor și apostoli) denotă că ucenicii mai puseseră această întrebare și înainte, arătând că aceasta era o preocupare majoră a lor. La fel ca ei, astăzi mulți ucenici ai Domnului caută senzaționalul în cadrul bisericii considerând că aceasta este semnului adevăratei credințe și al adevăratei biserici umplute cu Duhul Sfânt. Domnul Isus corectează ferm această așteptare! Treaba noastră nu este să căutăm semnele, minunile, prezicerea viitorului, ci, umpluți de Duhul Sfânt, să fim martorii Domnului Isus. Mai mult, aceasta este și un aspect important al misiunii Duhului Sfânt: ”puterea” (grecescul dynamis, de unde avem ”dinamită”) nu ne este dată ca să căutăm să facem semne și minuni, ci să fim martori: ”voi veți primi o putere…și-Mi veți fi martori…” (Fapte 1: 8). Nu putem spune nicidecum că Dumnezeu nu poate să facă lucururi extraordinare când vrea (de ex: El poate să aducă vindecare când poporul Domnului se roagă pentru cineva), ci spunem că miraculosul nu ar trebui să fie considerat semn al prezenței Duhului și nici nu ar trebui să alergăm după el; misiunea noastră principală este să fim martori.

3. Misiunea bisericii locale trebuie să reflecte progresia din Faptele 1: 8. Mai întâi, trebuie să nu uităm că Domnul Isus ne trimite să fim martori, și nu se ne bazăm doar că vin oamenii să audă mărturia noastră. Lucrul acesta este una din marile provocări în privința căreia mai este mult de lucru. Bisericile ar trebuie să fie preocupate mai mult în a ieși să mărturisească și în afara zidurilor casei de închinare. Sloganul atribuit neobositului slujitor Johann Oncken ”fiecare baptist, un misionar” are suport solid în Fapte 1:8, care sub forma unui slogan, ar suna ”fiecare creștin, un martor al lui Isus.” Bisericile trebuie să se implice în a-L mărturisi pe Domnul în zona în care este casa de rugăciune, în satul sau orașul în care se află, în țara de reședință și să sprijine după măsura posibilităților (rugăciune, cu misionari și/sau financiar) lucrarea de misiune externă.

Întrebări pentru discuţii:

Cum putem martori eficienți ai Domnului Isus la locul de muncă sau la școală?
Cum poate biserica în care sunteți să împlinească trimiterea progresivă din Fapte 1: 8?
Ce ne împiedică să fim martori mai buni ai Domnului?
Cum trebuie să ne relaționăm la cei diferiți față de noi în ce privește culoarea pielii (de ex: rromi) știind că și ei, ca și noi, sunt parte a misiunii lui Dumnezeu?

Păstor Dr. Sorin Bădrăgan, Biserica Creștină Baptistă Providența, București
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Postat in: Studiu Biblic De catre: martie 17, 2014