Misiunea în familie și rolul tatălui
Text: Fapte 10:19-24, 1 Cor 4:15-17 Verset de aur: Genesa 18:19
Ideea centrală:
Familia este primul câmp de misiune în responsabilitatea tatălui
Explicaţii contextuale și exegetice:
Dumnezeu a întemeiat familia cu o misiune clară. În relatarea din Genesa 1:26-28 se arată că Dumnezeu a creat omul după Chipul Lui, pentru a multiplica acest Chip pe tot pământul. Responsabilitatea pentru îndeplinirea acestei misiuni o purta soţul. Acest lucru se vede din ordinea creaţiei (mai întâi soţul), din responsabilitatea numirii tuturor vieţuitoarelor (inclusiv a soţiei), din porunca adresată bărbatului (de a lucra şi păzi) şi din ordinea în care au fost traşi la răspundere în urma păcatului (mai întâi Adam). În cartea Genesa găsim o evaluare a rolului de tată, în special la oamenii mari ai lui Dumnezeu: Avraam, a avut drept condiţie a legământului cu Dumnezeu îndeplinirea menirii de tată (Genesa 18:19); Noe trebuia să îşi îndeplinească responsabilităţi dificile pentru salvarea familiei (Genesa 6:21-7:1) (construirea corabiei, adunarea merindelor pentru hrana întregii familii,…); Mii de taţi evrei au sacrificat mielul pascal şi şi-au salvat astfel întâii născuţi cu sângele stropit pe pragul şi uşiorii uşii (Ex.12:3). Biblia ne prezintă, în mod realist, suficienţi taţi care au greşit: Lot nu a avut seriozitatea necesară pentru a fi credibil (Gen.19:14); Iacov a arătat favoritism faţă de Iosif (Gen.37:3); Moise nu şi-a tăiat copilul împrejur (Ex.4:24-26). Dumnezeu a vrut să-l omoare pe Moise după ce a investit în el 80 de ani, tocmai pentru că nu şi-a împlinit responsabilitatea de tată! Eli, nu şi-a împlinit rolul de tată faţă de copiii lui (1 Sam.2:22-24, 29). Urmările au fost pe măsură. În Fapte 10 găsim un tată, care a exercitat o influenţă spirituală asupra întregei lui case (v.2). Este ceea ce doreşte Dumnezeu de la fiecare tată.
Aplicaţii/ Considerente Misiologice:
Tatăl are un rol decisiv în educarea copilului, incusiv din punct de vedere spiritual. Acest lucru este negat de practica multor familii. Tata este persoana care lipseşte cel mai mult de acasă, considerând că este responsabilitatea mamei educarea copiilor. Studiile extinse din acest domeniu arată că absenţa sau implicarea superficială a tatălui afectează toate domeniile din viaţa copilului: afectiv, mental, fizic, comportamental, al performanţelor şcolare, al implicării în activităţi ilicite,…, totul. Cum şi ce ar trebui să facă un tată care îşi vede familia drept prima lui misiune? Autorii Gary & Anne Marie Ezzo, în manualul pentru Creşterea Copiilor prezintă opt mandate pe care ar trebui să le îndeplinească un tată. În afară de a arăta dragoste soţiei în mod vizibil, voi aminti cele mai importante mandate: Cultivă identitatea familiei! Identitatea familiei implică o atitudine pozitivă despre familie: bucurie, entuziasm… Dacă tatăl nu este entuziasmat, nu vor fi nici copiii! Verbalizează dedicarea ta pentru familie. Înţelege lumea privată a copilului tău, câştigă-i încrederea! Fiecare persoană trăieşte în trei lumi: Publică – de obicei în afara familiei (oamenii se poartă protocolar); Personală – cu prietenii, rudele (copii sunt relaxaţi, vulnerabili); Privată – în inima sa (este partea secretă a copilului). În lumea privată se întâmplă adevăratele transformări, acolo sunt visele, succesele, falimentele… Acolo ai acces numai cu invitaţie. Dacă ai dovedit că eşti demn de încrederea copilului tău când este mic, va veni mai uşor la tine cu problemele adolescenţei! Oferă copilului libertatea de a falimenta Copilul trebuie să ştie că relaţia cu el nu se bazează pe succesele sau falimentele sale! „Falimentul fără efort nu este acceptabil. Falimentul cu efort este acceptabil.” Încurajează-ţi copilul Încurajarea începe cu atitudinea tatălui: zâmbetul, prezenţa şi expresia feţei. Ea continuă prin cuvintele cu care „aprinzi” sau „stingi” un copil. Îmbrăţişarea comunică vulnerabilitate şi apropiere în interiorul familiei. Braţele mamei înseamnă mângâiere, ale tatălui înseamnă siguranţă. Copilul nu este niciodată prea mare pentru a fi încurajat. Construieşte încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu Baza pentru încredere nu e înţelepciunea mea ci a lui Dumnezeu din Cuvântul Său! Încrederea nu poate fi separată de adevăr. “Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan17:17). Creşterea copiilor este un proces al ucenicizării, în care adevărul este transmis generaţiei viitoare. Două cazuri speciale: Nu sunt tată! Dacă nu eşt tată biologic, din diferite motive, poţi fi un tată spiritual. Pavel a fost un astfel de tată pentru mai mlte persoane (1 Cor 4:15-17). Poţi să le oferi exemplul, timpul, atenţia, şi să investeşti în veşnicia lor. Sunt o mamă singură! Poate eşti o mamă singură în adevăratul sens al cuvântului, sau eşti singură în creşterea copiilor tăi. Eunice, mama lui Timotei, avea un soţ grec (filosof absent), dar a exprimat credinţa ei acasă astfel încât această credinţă s-a „sălăşluit” şi în Timotei (2 Timotei 1:5). Dumnezeu sprijină mamele singure şi le dă resurse spirituale pentru copii.
Întrebări pentru discuţii:
Cum îmi îndeplinesc misiunea mea de tată? Îmi construiesc eu o identitate a familiei care să oferă copiilor bucuria şi siguranţa de a aparţine ei? Cine are încrederea copiilor mei? Dacă ei au de ales între opiniile mele şi ale prietenilor lor, pe ale cui le aleg? Cât de bine îmi cunosc copilul? Cum mă port cu soţia mea? Cum stau la capitolul „încurajarea copilului”? Construiesc eu încrederea copilului în Cuvântul lui Dumnezeu? Sunt eu un părinte spiritual?
Citeste mai mult: EXPLICATII BIBLICE 5 Octombrie | Revista Creştinul Azi
Share:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Postat in: Studiu Biblic De catre: octombrie 8, 2014