Text: Isaia 11:1-16
Introducere
- Legătura cu sfârşitul mesajului precedent: anunţarea rămăşiţei credincioase (Isa. 6:13b)
- Asocierea progresivă a rămăşiţei cu o anumită persoană, începând cu cap. 7: Emanuel (7:1), lumina lui Israel şi a neamurilor (9:1-2), Copilul cu chip de Dumnezeu (9:6)
- Reluarea ideii de rămăşiţă în cap. 11, cu numele de „Odraslă” şi „Vlăstar”. Cel de Vlăstar apare de două ori (v. 1 şi v. 10), la începutul celor două secţiuni ale capitolului. De aici şi titlul mesajului.
- Identitatea Vlăstarului (v. 1)
- Numele: „Netzer” (ebraică), o aluzie profetică la locul în care avea să crească (Mt. 2:23)
- Originea:
- „din tulpină” adică după ce ramurile au fost tăiate (nimicirea/judecarea ţării şi deportarea lor iminentă)
- „din rădăcini” – nimic nu pare să mai fi rămas (la suprafaţă)
- Fragilitatea şi obscuritatea:
- Atât „odraslă” cât şi „vlăstar” desemnează ceva fragil, în contrast cu crengile falnice din 10:33-34
- Din Isai: familie modestă şi obscură (1 Sam. 18:18)
- Împlinirea
- Dispariţia aproape totală a lui Israel şi Iuda în decursul secolelor următoare (deportarea printre neamuri şi diluarea credinţei)
- Păstrarea unei minorităţi firave credincioase – Maria fiind un bun exemplu (curată, firavă, modestă, obscură), aleasă pentru a da naştere Vlăstarului lui Isai şi speranţa lui Isaia. El avea să fie în mod suprem Vlăstarul firav dar credincios, înăbuşit de ramurile falnice (liderii lui Israel), dar victorios
- Prin El se naşte noul Israel, care avea să împânzească lumea – credincioşii fiind de acum „în El” (în noul Vlăstar). Istoria noului Israel avea să fie, global vorbind, istoria unei minorităţi fragile, adesea obscure, dar biruitoare
- Caracteristicile Vlăstarului (v. 2-9)
- Plinătatea Duhului lui Dumnezeu (v. 2)
- Afirmată încă de la botez (porumbelul) şi predica din Nazaret (Lc. 4:18)
- Redobândirea a ceea ce s-a pierdut prin păcat – de ex. înainte de potop (Gen. 6.3)
- Frica de Dumnezeu (v. 2b-3)
- Dimensiunea verticală: deşi era Fiul lui Dumnezeu, El nu a considerat „ca un lucru de apucat” să profite de acest statut. Intimitatea nu înseamnă lipsă de respect! Importanţa acestui echilibru pentru noi.
- Dimensiunea orizontală: frica sa de Dumnezeu se traduce în relaţii interumane altruiste şi iubitoare. Evităm răul nu de frica oamenilor ci de frica lui Dumnezeu. Valoarea şi nevoia fricii de Dumnezeu astăzi.
- Neprihănirea (v. 5)
- „Brâul” este asociat cu mijlocul: Neprihănirea era esenţa celui credincios, nu ceva periferic, auxiliar, de exterior. Altfel suntem ca pomul de Crăciun: roade frumoase, dar artificiale
- „Brâul” mai este asociat cu puterea: Forţa/impactul credinciosului nu constă în duritate, vorbe aspre, pârghii de putere, relaţii, etc. ci în neprihănirea/integritatea Sa
- Pilat şi sutaşul au constatat şi afirmat neprihănirea lui Hristos. Şi cei din jurul nostru constată şi afirmă ceea ce văd.
- Lucrarea Vlăstarului (v. 10-16)
- Pacea supranaturală – „care întrece orice pricepere” (v. 6-7): realizată în istorie între evrei şi neamuri, stăpâni şi sclavi, victime şi torţionari, criminali şi familiile celor ucişi (vezi mărturia lui Glenn şi Dianne Collard)
- Siguranţa în ciuda împrejurărilor (v. 8-9): nu neapărat absenţa pericolelor ci învingerea fricii faţă de ele. Sentimentul unui copilaş în prezenţa părinţilor.
- Unitatea în jurul Său (v. 10) – în ciuda numeroaselor diferenţe
„Hristos în jurul Său ne-adună…”
- Salvarea reeditată: al doilea Exod (v. 11-16)
- Salvarea din teritorii inamice sau străine (v. 11, 14-16)
- Salvarea altora în trecut este garanţia că poate să salveze şi astăzi – indiferent pe ce teritoriu te găseşti: El poate crea drum prin mare pentru mântuirea ta!
Încheiere
- Vlăstarul lui Isai a fost speranţa lui Isaia. El a fost şi este speranţa multora. Poate fi şi speranţa ta!
Postat in: Alex Neagoe, Schițe de predici De catre: betel December 15, 2013
