Dumnezeu caută un om pentru lucrarea Lui națională
Text: Geneza 12:1-2, Ezechiel 22:29-30
Ideea centrală:
Binecuvântat pentru a fi o binecuvântare pentru națiune
Explicaţii contextuale și exegetice:
Chemarea patiarhului Avraam are loc în contextul vitregit al unui pământ corupt de păcat. Geneza 10:32 sumarizează neamurile care s-au răspândit pe fața pământului, textul fiind cunoscut în lumea comentariilor Vechiului Testament ca Tabelul națiunilor. În total, Geneza 10 prezintă 70 de nume, cifră care poate simboliza totalitatea omenirii care avea să se revolte împotriva lui Dumnezeu, revoltă prezentată în Geneza 11. În acest capitol, se creionează rebeliunea omului față de Creator, atât prin sfidarea poruncii de răspândire pe întreg cuprinsul pământului cât și prin dorința de independență față de Făcător. Ca răspuns, Dumnezeu alege un om cu care încheie un legământ pentru toate națiunile.
Persoana cheie pe care Creatorul a folosit-o în acest senariu a fost Avraam, patriarhul chemat din mijlocul păgânătății din Ur. Patriarhul Avraam este chemat să-și părăsească ținutul și să urmeze călăuzirea divină spre un alt ținut și spre formarea unui alt popor. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-și părăsească țara și familia, două dintre cele mai puternice ancore ale indentității umane, promițându-i în schimb că-i va oferi o patrie și o familie nouă. În urma ascultării, Creatorul urma să-l binecuvinteze în mod abundent, urmând ca, la rândul său, Avraam să devină o binecuvântare pentru alții. Deși rolul lui Avraam depășește cadrul propriei familii, patriarhul dovedește în repetate rânduri o reală preocupare pentru cei din casa și neamul său.
Deși rolul lui Avraam depășește cadrul propriei familii, el dovedește în repetate rânduri, o reală preocupare pentru cei din casa și neamul său. Deși este oarecum înșelat în alegeri de nepotul său Lot, Avraam este gata să-l salveze din mâinile cuceritorilor, pentru ca ulterior să negocieze cu Dumnezeu în rugăciune salvarea cetății Sodoma, unde locuia propriul nepot. Avraam a înțeles că binecuvântarea primită de la Dumnezeu îl motivează să fie la rândul său o binecuvântare, mai întâi pentru cei din neamul său, iar mai apoi pentru întreg pământul.
Aplicații / considerente misiologice:
Se poate spune că Geneza 12:1-3 prezintă într-un mod succint, sub formă profetică, dorința lui Dumnezeu de a oferi mântuire întregului pâmânt, prin Domnul Isus, sâmânța lui Avraam. Același text oferă câteva principii misionare de mare însemnătate. Avraam întruchipează strategia divină de lucru prin care Dumnezeu alege un om, din care să formeze un popor, care să fie o binecuvântare și o mărturie pentru toate celelalte națiuni. Omul pe care Dumnezeu îl caută pentru a-l folosi în lucrarea Sa trebuie să aibă însușiri speciale. Chemarea divină presupune un răspuns din partea omului, prin care să rezulte disponibilitatea ascultării de Dumnezeu. Când Avraam a fost chemat să plece din țara sa, nici vârsta înaintată, nici condițiile neprielnice ale deșertului, nici necunoscutul, nu l-au împiedicat să răspundă promt solicitării divine. Același aspect al disponibilității apare și în cazul profetului Ezechiel, aflat în mijlocul unei națiuni afectate de păcat.
Credința puternică în Dumnezeu îl determină pe Avraam să părăsească mediul nociv al cetății Ur, fapt ce confirmă necesitatea separării credinciosului de stilul de viață păcătos. Cel care dorește să fie o binecuvântare pentru propriul popor și pentru întreaga lume, se remarcă și prin spiritul de sacrificiu. La chemarea divină, Avraam străbate aproximativ 1500 km din Ur până la Haran.
Întrebări pentru discuții:
1. De ce este atât de greu să se găsească un om care să stea în spărtură?
2. Ce lucruri ne împiedică să fim acei oameni pe care îi caută Dumnezeu?
3. În ce fel am putea demonstra mai multă disponibilitate pentru misiunea națională?
4. Deși avem exemplul lui Avraam, de ce considerăm deseori că misiunea este datoria tinerilor?
5. Cât de mult sunt dispus să mijlocesc în rugăciune pentru cei nemântuiți din națiunea mea?
Postat in: Studiu Biblic De catre: betel October 24, 2014
