Slava Domnului în istoria Vechiului Testament
Text: Ezechiel 43:1-4
Introduere
- Ce vezi când priveşti o operă de artă? – fiinţa artistului (abilităţi, idei, trăiri, valori etc.)
- Mărturia Scripturii despre preocuparea lui Dumnezeu cu propria Sa slavă: nu o preocupare egoistă ci dorinţa legitimă a oricărui artist de a se exprima pe sine prin opera sa
- „Slava Domnului” reprezintă deci manifestarea Fiinţei şi caracterului lui Dumnezeu
- Momente/Repere importante în manifestarea slavei lui Dumnezeu în VT
- Crearea omului
- O cinste deosebită: omul, coroana creaţiunii, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, menit să fie expresia supremă a Fiinţei lui Dumnezeu – „semnătura” lui Dumnezeu în creaţie. Nu îngerii, nici heruvimii, nici serafimii aveau această cinste ci omul; în el aveau să privească toate aceste creaturi manifestarea supremă a Fiinţei divine.
- O calitate unică: libertatea de a alege
- O dezamăgire imensă: neascultarea şi ratarea menirii stabilite de Dumnezeu (Geneza 3)
- Istoria lui Israel
- Continuarea planului lui Dumnezeu în Israel: Dumnezeu nu şi-a abandonat proiectul cu omul ci a ales o naţiune, căreia i-a dat ocazia să ilustreze şi să reprezinte slava lui Dumnezeu în mijlocul întregii rase umane
- Manifestarea slavei lui Dumnezeu în Israel: norul, ca expresie vizibilă a slavei lui Dumnezeu (la ieşirea din Egipt, la darea Legii, în pustie, în sfânta sfintelor, între heruvimi) – vreme de sute de ani
- Păcătoşenia poporului şi plecarea slavei lui Dumnezeu
- Contextul istoric: deportarea lui Ezechiel în Babilon, pe când avea 25 ani, înainte ca să îşi poată începe slujba la cort (la 30 ani)
- Răpirea lui Ezechiel şi „vizita” la Ierusalim (Ezechiel 8 – 11; anul 6 al robiei: 8:1); cele mai negre momente din istoria lui Israel (9:3; 10:4, 18; 11:22-23) – mişcarea (de la heruvimi la prag, înapoi, din nou înspre ieşire şi către munte) sugerează greutatea/durerea cu care Dumnezeu face acest pas. Rezultatul: căderea Ierusalimului (587 î.H.)
- Reîntoarcerea slavei lui Dumnezeu (Ezechiel 43:1-4) – viziunea noului Ierusalim, în anul 25 al robiei (40:1), adică aprox. 19 ani după viziunea plecării slavei lui Dumnezeu
- Măreţia actului
- Împlinirea actului profetic, respectiv împlinirea planului iniţial al lui Dumnezeu pentru om: pe câmpiile Betleemului se naşte un Reprezentantul final al rasei umane şi al naţiunii lui Israel şi El readuce slava lui Dumnezeu! (vezi cântarea din Luca 2:14)
- Implicaţii practice
- O chemare la închinare: am fost destinaţi să manifestăm slava lui Dumnezeu, să dăm expresie Fiinţei Sale Divine
- O chemare la pocăinţă
- Văzând micimea sau eroarea „proiectelor” şi obiectivelor noastre fără Dumnezeu, sau eşecurile noastre de la a fi ceea ce am fost destinaţi să fim
- Înţelegând nevoia noastră de schimbare radicală
- O chemare la sfinţenie
- Slava lui Dumnezeu nu stă la nesfârşit acolo unde este păcat: vine o vreme în care ea pleacă (de la persoane, comunităţi religioase, naţiuni)
- Slava lui Dumnezeu nu se îndepărtează uşor şi ireversibil: când noi ne întoarcem la El şi El se întoarce la noi!
Postat in: Alex Neagoe, Schițe de predici De catre: betel March 16, 2014