Data: 2 februarie
Tema: Rolul rugăciunii în misiune
Text: Fapte 10:9-24, Luca 10:2
Verset de aur: Luca 10:2 Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui”.
Ideea centrală: Dumnezeu răspunde rugăciunilor, coordonează destinele oamenilor ca să se întâlnească şi să se vestească evanghelia, aduce un legământ nou cu oamenii – legământul prin Hristos, şi îşi revelează tot mai mult planurile de mântuire în Scriptură şi în istorie.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Textul lecţiei face parte dintr-un pasaj pivot din cartea Fapte, anume, Fapte 8-12, în care se schimbă direcţia vestirii evangheliei, de la Iudei la neamuri. Până în Fapte 8 evanghelia a fost vestită cu succes în Ierusalim şi Samaria, a crescut mult numărul credincioşilor, dar a început şi persecutarea creştinilor. În Fapte 8 se converteşte famenul etiopian, ministru de finanţe la curtea reginei Etiopiei, prin evanghelizarea făcută de Filip, apoi în Fapte 9 se converteşte Saul persecutorul, prin intervenţia lui Isus Cel înviat în glorie, apoi Corneliu, căpitanul roman, prin evanghelizarea făcută de Petru.
Apostolul Petru este pregătit de Dumnezeu în mod special şi chemat să vestească evanghelia şi păgânilor. El ştia porunca Domnului de a merge să vestească evanghelia tuturor neamurilor (Matei 28.28), dar şi el şi alţi iudei aveau mari reţineri, deoarece nu le era clar în ce fel puteau păgănii să creadă în Hristos cel promis evreilor, şi se întrebau dacă trebuia ca păgânii să devină evrei ca să fie mântuiţi sau nu; de asemena, nu ştiau cum le va da Dumnezeu şi lor pocăinţa şi darul Duhului Sfânt. Pasajul din Fapte 10-12 răspunde la toate aceste întrebări (vezi şi Fapte 15).
Dumnezeu răspunde rugăciunilor lui Corneliu şi îi dă o confirmare clară şi călăuzire printr-un înger ca să îl caute pe Petru şi să îl cheme la Caesarea. De asemenea, Dumnezeu îl pregăteşte pe Petru printr-o viziune şi o intervenţie directă a Duhului Sfânt.
Prin viziunea repetată de trei ori, ca să îi sublinieze importanţa, Dumnezeu îl convinge pe Petru că Dumnezeu este acela care schimbă istoria şi hotărăşte statutul oamenilor: păgânii nu sunt necuraţi sau întinaţi, deoarece Dumnezeu are de gând să îi primească, să îi mântuiască prin Hristos, şi să le dea şi lor harul pocăinţei şi Duhul Sfânt.
Atât Petru cât şi Corneliu au o vie şi reală relaţie personală cu Dumnezeu prin rugăciune, şi ambilor Dumnezeu le răspunde cu claritate şi în mod coordonat. Dumnezeu conduce cu mână sigură istoria Bisericii şi răspunde rugăciunilor oamenilor evlavioşi în aşa fel încât voia lui să fie bine înţeleasă şi dusă la îndeplinire, prin misiune şi slujire.
Aplicații / considerente misiologice:
Întâmplarea istorisită aici este o încurajare pentru noi că Domnul răspunde la rugăciunile noastre. Domnul lucrează în viaţa celor care Îl caută şi în viaţa celor care se pun la dispoziţia Lui. Corneliu Îl caută pe Dumnezeu şi se roagă fierbinte, adesea, iar Dumnezeu îi răspunde. Coordonarea răspunsurilor arată că Dumnezeu este Cel care conduce misiunea. Dacă dorim să vestim evanghelia şi ne rugăm Lui, El poate să aducă împreună „cererea” şi „oferta”, şi ne ajutăm să îi întâlnim pe acei oameni care Îl caută pe Dumnezeu şi sunt pregătiţi să Îl primească ca Domn în viaţa lor.
Responsabilitatea creştinilor se vede, de asemenea, cu claritate. Răspunsurile la rugăciuni sunt date printr-un înger şi printr-o viziune, dar acestea nu ţin loc de vestirea evangheliei. Evanghelia trebuie vestită de oameni.
În plus, în viziunea lui Petru, Dumnezeu apare ca fiind sursa legămintelor şi a regulilor. Dacă El a spus în trecut că anumite animale sunt hrană interzisă, a făcut-o din cauză că dorea să îi înveţe pe evrei – dar şi pe noi, anumite simboluri şi reguli etice de sfinţenie şi curăţie. Tot El însă poate să liberalizeze hrana şi să desfiinţeze regulile vechi despre animale curate şi necurate, dacă doreşte să ne înveţe alte învăţături, alte simboluri. În viziunea dată lui Petru, învăţătura este aceea că, dacă Dumnezeu face lucrurile curate, ele sunt curate, şi nimeni nu are dreptul să le numească altfel. Cu alte cuvinte, şi neamurile au acces la mântuire, Hristos este şi Mântuitorul lor. Concluziile pot merge şi mai departe însă: acum se poate înţelege mai bine de ce legământul vechi, al Legii de pe Sinai, a trecut şi nu mai este în vigoare: Dumnezeu l-a înlocuit prin legământul lui Hristos, prin jertfa lui Hristos şi prin coborârea Duhului Sfânt asupra credincioşilor (naşterea din nou). Domnul ne-a chemat la o realitate nouă, mântuirea tuturor neamurilor, de aceea inimile ar trebui să ne fie înflăcărate de dragul lor şi a vestirii evangheliei, de dragul misiunii. Merită să ne rugăm cu căldura pentru mântuirea oamenilor şi să fim gata să mergem acolo unde ne trimite Dumnezeu.
Întrebări pentru discuții:
1.Ce prejudecăţi ai tu faţă de alţii, în legătură cu vestirea evangheliei: merită sau nu merită oamenii să fie mântuiţi, merită sau nu merită să le spui despre Hristos?
2.Crezi că explicaţia dată de Domnul în cadrul viziunii lui Petru atrage atenţia că revelaţia este progresivă (se face treptat, şi din ce în ce mai profund)?
3.Ce loc are tradiţionalismul în viaţa ta?
4.Înţelegi autoritatea Domnului în definirea misiunii, în coordonarea destinelor oamenilor, în trimiterea misionarilor?
5.Ce loc are rugăciunea în viaţa ta, eşti un om al rugăciunii?
Dr. Octavian Baban,
Pastor, Biserica Sfânta Treime, București
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
Postat in: Studiu Biblic De catre: betel February 2, 2014
